Conacul boieresc din Ceplenița, un exemplu de distrugere al patrimoniului vechi. Cine este de vină: autoritățile sau localnicii? Galerie FOTO

La extremitatea sudică a satului Ceplenița, amplasat pe un platou deschis către un teren agricol și pădure se află una dintre cele mai celebre ruine din județul Iași: casa boierească Cantacuzino – Pașcanu. Un exemplu deloc singular, conacul Cantacuzino-Pașcanu din Ceplenița, Iași, aflat astăzi în ruină, a devenit un caz-tip pentru distrugerea patrimoniului construit, exprimată, din păcate, la nivelul uneia dintre cele mai vulnerabile categorii ale sale, și anume arhitectura rezidențială a elitelor istorice.
În prezent, din celebra clădire incendiată apoi furată bucată cu bucată de către localnici de-a lungul anilor, se mai păstrează pivnița, o încăpere boltită de la parter, turnul și zidurile perimetrale ale unor încăperi de la parter și etaj.
De altfel, imaginea conacului, așa cum arăta el în secolul al XX-lea, ne este cunoscută doar din imaginile de arhivă.
Clădirea avea pivniță, parter la cota terenului și un etaj. Planul se încadra într-un dreptunghi orientat pe direcția N-S. Atât în parter, cât și în etaj, spațiile erau distribuite în jurul unei circulații centrale ample care pornea din dreptul intrării, respectiv al balconului situat deasupra accesului principal. Spațiul de distribuție din parter, situat cu aproximație deasupra încăperii mari a pivniței, era parțial boltit. Accesul la etaj se realiza pe o scară masivă din lemn într-o singură rampă, amplasată în axul longitudinal al circulației, chiar pe centrul acesteia.
Pe latura de est era adosat un mic turn cu contur circular, dezvoltat pe trei niveluri.
La exterior, construcția nu prezenta decorații: suprafețele pline erau acoperite cu tencuială și nivelurile erau separate printr-un profil median simplu. Partea de jos a elevațiilor era subliniată de un soclu, iar cea de sus printr-o cornișă profilată. Toate golurile de ferestre erau dreptunghiulare la exterior, cu excepția celor din zona turnului care erau încheiate în arc. Pe fațade se mai distingeau câteva firide ușor adâncite în grosimea zidurilor. La interior, golurile de ferestre prezentau arce plate. (Anton Farcaș)

CITIȚI ȘI