În Podu de Piatră, în curtea Centrului Național de Calificare și Instruire Feroviară (CENAFER) Iași, o locomotivă ruginită, cu caroseria ciobită și metalul măcinat de vreme, își trăiește agonia lentă. Locomotiva cu aburi 764.392, martoră tăcută a unei epoci apuse, este astăzi uitată, în ciuda valorii sale istorice incontestabile. Povestea acestei locomotive modeste nu este doar o relatare despre neglijență. Este o punte către o epocă în care Iașul visa modernitatea pe șine de oțel, în zorii dezvoltării căilor ferate în România. Iașul merită să își recupereze, să își conserve și să își celebreze memoria feroviară.
Construită pentru a circula pe căile ferate înguste, locomotiva 764.392 a servit decenii la transportul de mărfuri și pasageri pe rute locale sau industriale. În 1962 se afla în exploatare la Băbeni, ulterior a fost transferată la Odobești în 1971, iar din 1978 și până în 2020 a activat la Galați. După scoaterea din uz, locomotiva a fost adusă la Iași, în curtea CENAFER, ca piesă de expunere.
Destinul ei, însă, nu a mai continuat pe traseul onorabil al conservării patrimoniului. Fără acoperire, fără lucrări de restaurare, locomotiva a devenit prizoniera ploilor, vântului și nepăsării. Fierul ruginit și structura șubrezită sunt astăzi ultimele urme vizibile ale unei glorii pierdute.
Locomotiva cu aburi 764.392 nu este doar o bucată de fier vechi. Este o mărturie a unei epoci în care România își croia drum prin modernitate, o relicvă a muncii titanice depuse pentru dezvoltarea transportului pe calea ferată. Restaurarea și punerea în valoare a acestei locomotive ar putea să reînvie o parte din memoria industrială a Iașului. În Europa, locomotive similare sunt restaurate, expuse în muzee sau incluse în trasee turistice tematice. Exemplele de succes din orașe precum Sibiu sau Reșița arată că trecutul industrial poate deveni parte vie a prezentului. Astăzi, locomotiva 764.392 mai poate fi salvată. Cu un proiect de restaurare bine coordonat, ea ar putea deveni exponat de patrimoniu, parte a unui muzeu al căilor ferate la Iași sau element central al unui traseu turistic dedicat istoriei feroviare a Moldovei.
Ascensiunea și declinul locomotivei cu aburi în România
Primele locomotive cu aburi au circulat pe actualul teritoriu al României încă din 1854, pe linia Oravița–Baziaș. Ulterior, după construirea căilor ferate pentru transport de călători, cum ar fi Szeged–Timișoara în 1857, rețeaua feroviară a cunoscut o dezvoltare accelerată.
În România, locomotivele cu aburi au fost coloana vertebrală a transportului până în anii ’60–’70 ai secolului XX. Eficiente pentru vremea lor, locomotivele cu aburi necesitau însă întreținere intensă și alimentare frecventă cu apă și cărbune.
Progresul tehnologic a adus locomotivele diesel și apoi electrice, marcând începutul declinului acestui tip de propulsie. În anii ’80, locomotivele cu abur mai supraviețuiau doar ca piese de muzeu sau ca trenuri turistice, precum Mocănița din Maramureș.
Gara Iași: începutul visului feroviar în Moldova
Contextul în care a apărut această locomotivă la Iași este inseparabil de istoria primei gări și a primei linii de cale ferată din regiune. La 1 iunie 1870, era inaugurată linia Pașcani–Iași, construită de Compania Offenheim (LCJE). Aceasta marca intrarea Iașului în epoca modernității industriale, reducând drastic timpul de deplasare și deschizând orașul către restul țării.
Gara Iași, una dintre cele mai vechi clădiri feroviare din România, a fost gândită ca o poartă de intrare către estul Europei. În scurt timp, Iașul devenea nod feroviar și comercial important, punct strategic în rețeaua de transporturi a Vechiului Regat.
La început, linia folosea alimentarea cu lemne, apoi cu cărbuni, iar locomotivele cu aburi erau simbolul progresului. Depoul de locomotive al gării, inaugurat în 1870, a fost extins după 1874, odată cu începerea construcției liniei Iași–Ungheni.
Linia Iași–Ungheni și Podul de Fier: legătura Moldovei cu Europa
În 1874, s-a finalizat construcția liniei de ecartament larg Iași–Ungheni, menită să facă legătura cu rețeaua rusească. A fost nevoie de amenajări suplimentare: o remiză de locomotive dreptunghiulară, depozite de combustibil, instalații de apă și, mai ales, un pod spectaculos peste râul Bahlui.
Podul de Fier CFR de la Iași spre Bârnova, cel din zona Podul de Piatră și care trece peste Bahlui, încă existent, construit din profile de oțel îmbinate cu nituri, este o capodoperă inginerească a epocii. Pe șinele sale vechi se mai poate citi astăzi inscripția „Krupp 1930”, mărturie a influenței tehnologiei germane în infrastructura românească.
Această linie simboliza nu doar deschiderea economică, ci și o ambiție politică: integrarea Moldovei într-o rețea europeană de transport. (Anton Farcaș)
CITIȚI ȘI
Papa Francisc, condus pe ultimul drum. Catolicii din Iași i-au cinstit memoria FOTO